duminică, 18 octombrie 2009

DEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT PREPRIMAR ŞI PRIMAR

CĂTRE,
SINDICATELE AFILIATE


Departamentul Învăţământ Preprimar şi Primar al F.S.L.I. România, împreună cu Asociaţia Alternative Pedagogice, organizează, în perioada 01-04 noiembrie 2009, la Băile Herculane, modulul al II-lea al programului “Dimensiunile Învăţării”.
Va fi prezentat proiectul TELLVIT.
De asemenea, vor fi prezentate materiale în cadrul programului “Ghiozdanul cu suflete”.
De ce “Ghiozdanul cu suflete”?
PENTRU CĂ

Secolul XX, prin dezvoltarea sa ştiinţifică şi tehnologică extraordinară, poate fi descris ca un secol care a subţiat umanitatea, transformând înţelepciunea în informaţie, comuniunea în consumerism, politica în manipulare, omul în forţă de muncă, destinul în ADN – astfel încât căutarea hranei pentru suflet a devenit din ce în ce mai dificilă.

Educaţia n-a făcut excepţie de la acest proces. În goana de a crea forţa de muncă necesară producerii prosperităţii materiale, procesul de predare-învăţare – acel schimb permanent între elev şi dascăl, acea lume în care fiinţele umane explorau împreună profunzimile sufletului –s-a tranformat într-o acumulare de cunoştinţe şi formarea unor deprinderi tehnice.
Printre standarde din ce în ce mai înalte, indicatori de performanţă şi obiective operaţionale nu mai regăsim spiritul întreg şi integru al copilului şi nici pe cel al dascălului. Sufletul şi personalitatea sunt sparte în bucăţi din ce în ce mai mici, elevii au devenit simple numere matricole în cataloage şi în computere care le dirijează destinele, îi clasifică şi îi repartizeză pe bază de softuri.

Pentru şcoala românească din perioada comunistă lucrurile erau simple: spiritul sau sufletul nu există, totul e materie, deci nu avem nicio problemă. După 1990, introducerea orelor de religie n-a rezolvat nici pe departe problema. Lăsând la o parte că religia a devenit, în multe clase, doar un obiect de învăţământ în plus, hrana necesară sufletului nu-şi are locul în şcoală. Aşa cum trupul şi mintea au nevoie de hrană şi îngrijire, tot astfel şi spritul are nevoie de îngrijire şi hrănire.

Tot mai mulţi copii clachează. Unii se sinucid sau devin victime ale drogurilor, alţii devin rebeli şi violenţi, mulţi se refugiază în secte subterane ca EMO sau satanişti. Aceste situaţii sunt văzute în societatea noastră ca fapte diverse, care n-au de-a face cu şcoala. Şi totuşi, copiii îşi caută hrana spirituală pe care n-o mai găsesc într-o şcoală fără suflet, adică moartă, în care n-are rost să-ţi aduci sufletul în ghiozdan.
Simpozionul propus de noi cheamă nu numai la o schimbare a ceea ce se face în clasă ci vrea să atragă atenţia către o nouă direcţie în dezbaterea naţională despre reforma educaţiei. Mulţi dintre noi, cărora le pasă de educaţie, suntem dezamăgiţi de „fixurile” impuse de clasa politică. Politicienii promovează răspunsuri simplistice care încearcă să schimbe educaţia din afară înăuntru stabilind standarde, aceleaşi pentru toţi, după care elevii şi dascălii sunt măsuraţi şi judecaţi. Consecinţele se văd cu ochiul liber: cadre didactice (unele) care pregătesc elevii pentru examene nu pentru viaţă; cadre didactice (unele) care îşi ajută elevii să copieze la teste ştiind că standardele nu pot fi atinse în mod cinstit cu resursele existente; goana după procente sporite de promovabilitate şi note mari.

Desigur, problema nu va fi rezolvată în acest simpozion. Dar, dacă fiecare participant va aduce o povestioară de două, trei pagini din experienţa sa, despre un copil, o clasă, o situaţie, o relaţie, un gest care l-au impresionat şi emoţionat profund, aceste povestioare vor constitui conţinutul unei cărţi care să atragă atenţia politicienilor, cadrelor didactice şi părinţilor.

Pentru a veni în ajutorul participanţilor, propunem următoarele secţiuni sau teme ale povestirilor:
1. Dorinţa puternică de legături profunde cu sine, cu alţii, cu natura (animale, plante, etc.) sau cu divinitatea.
2. Dorinţa de retragere în linişte şi solitudine, ca tărâm al reflecţiei.
3. Căutarea de scopuri şi semnificaţii: cine sunt eu? Are viaţa mea vreun sens? Cum îl pot afla?, etc.
4. Bucuria şi încântarea, pierderea de sine.
5. Misterul creaţiei, impulsul creator de idei, de opere artistice, etc