joi, 30 septembrie 2010

Adevărul vine în şcoala ta!

Ai parte de o şcoală frumoasă, curată, dotată cu materiale didactice performante şi cu profesori bine pregătiţi? Sau înveţi într-o şcoală
veche, cu pereţii crăpaţi, cu manuale rupte şi cu profesori care uită să intre la clasă?

„Adevărul” vrea să afle de la tine în ce fel de şcoală înveţi. Mai mult, părinţii sunt şi ei invitaţi să ni se alăture şi să ne prezinte şcoala în care studiază copilul lor!

De Ziua Educaţiei (marţi, 5 octombrie) Adevărul a ales să-ţi prezinte cea mai frumoasă şcoală din România.
În aceeaşi zi, ziariştii noştri şi invitaţii lor vor merge şi la şcoala cu cele mai mari probleme, semnalate exclusiv de voi.
Cele două şcoli, cea mai frumoasă şi cea mai tristă, vor fi alese de un juriu de editorialişti ai ziarului „Adevărul”pe baza filmuleţelor, fotografiilor, documentelor, textelor şi mesajelor primite de la elevi, părinţi şi profesori.

Jurnaliştii Corina Drăgotescu, Eugen Chelemen, George Rădulescu şi Andreea Ofiţeru îţi promit că vor veni în şcoala ta, alături de reprezentanţi ai autorităţilor locale şi centrale, pentru a găsi cele mai bune soluţii problemelor semnalate!

Scrieţi-ne şi trimiteţi-ne fotografii până duminică, 3 octombrie, la adresa scoalamea@adevarul.ro!
--
Andreea Ofiteru
JURNALIST ADEVARUL
Tel.: +40 722/240557; 0730/660530
Fax: +40 21/4077634
www.adevarul.ro
E-mail: andreea.ofiteru@adevarul.ro

miercuri, 29 septembrie 2010

Programul mitingului din 5 octombrie 2010

F.S.L.I. a stabilit programul mitingului din data de 5 octombrie
F.S.L.I. a stabilit programul mitingului din data de 5 octombrie. Astfel:
1. 9.00-10.00 adunarea participanţilor la principalele puncte de intrare în Capitală:
- DN1 - Fântâna Mioriţa;
- DN 2- Şos. Colentina(în dreptul Parcului Plumbuita, pe banda unu de circulaţie);
- DN 5- capăt R.A.T.B. din zona C.F.R. Progresul;
- DN 6- Peco Luckoil;
- A1- în dreptul Metro Militari(banda unu de circulaţie);
- A2- B-dul Theodor Palady (în dreptul Policolor).
2. 10.00-10.45 deplasarea participanţilor din provincie şi Bucureşti către Piaţa Victoriei.
3. 11.00-12.30 miting de protest Piaţa Victoriei.
4. 12.30-13.30 marş de protest pe traseul: Piaţa Victoriei- Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei.
5. 13.30-14.00 miting Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei.
6. 14.00-15.00 defluirea participanţilor către Piaţa George Enescu, unde vor fi îmbarcaţi în autocare.

Scrisoare deschisă

PENTRU ÎNSĂNĂTOŞIREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC


Noi, personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar şi personalul nedidactic, membri ai FSLI, semnatari, în beneficiul tinerilor şi al populaţiei României, ne exprimăm îngrijorarea faţă de procesul alarmant al dinamicii degradării învăţământului românesc.
Anul acesta generaţia născută în 1992 a finalizat cursurile liceale cu cea mai mică medie naţională şi cel mai mic nivel de promovabilitate: 69%.
Este un moment de bilanţ obiectiv, aplicat şi responsabil, detaşat de partizanatul politic şi interese individualiste.
Este generaţia născută, educată şi instruită potrivit prevederilor unei constituţii democratice şi Legii nr. 84/1995, promulgată când această generaţie începea pregătirea preşcolară.
SE IMPUNE a identifica motivele reale şi a elimina confuziile privind responsabilitatea profesorilor, a elevilor, a părinţilor pentru eşecul evident al învăţământului naţional.
SUNTEM CONVINŞI că eşecul educaţiei naţionale se datorează, în principal, factorilor politici şi guvernamentali care nu au vrut să ia cele mai bune măsuri pentru a se construi un sistem de învăţământ modern, suplu, eficient şi fezabil.
Guvernanţii şi parlamentarii din această perioadă au afectat grav şi sistemul de învăţământ şi interesele elevilor şi indirect interesele celei mai mari părţi a populaţiei.
Numai legile privind privatizarea pot concura la numărul de modificări cu Legea învăţământului:
- din cele 190 de articole ale Legii nr. 84/1995, au rămas nemodificate, până în iunie 2010, un număr de 109 articole;
- nu s-a respectat niciodată prevederea din Legea Învăţământului privind cota din PIB alocată acestuia, sau principiul conform căruia învăţământul este prioritate naţională;
- puţinii bani alocaţi învăţământului s-au cheltuit, în mare măsură, ineficient.
Toate guvernările s-au înscris în aceeaşi limită a perspectivelor de guvernare, a lipsei de programe coerente şi de ignorare a importanţei pe care o are învăţământul pentru o societate în schimbare.
S-A IGNORAT CONSTANT faptul că, într-un stat de drept, în schimbul impozitelor plătite de cetăţeni, guvernele se angajează să-i formeze profesional, să le asigure sănătatea şi să le apere persoana şi proprietatea.
ATRAGEM ATENŢIA că această generaţie de elevi este produsul unei gândiri politice neprietenoase pentru învăţământ şi al unui management educaţional defectuos şi ineficient. Aceşti elevi sunt cei care au suportat impactul generat de schimbarea curriculară haotică şi necoerentă, de modificări de programe repetate, de manualele şcolare alternative care nu s-au ridicat nici măcar la nivelul celor anterioare.
Corecta atitudine de respingere a educaţiei comuniste nu a pus nimic în loc, lăsând tânăra generaţie să se dezvolte după antimodele promovate ostentativ şi agresiv. Să nu uităm că aceşti tineri sunt „beneficiarii” primului ordin de ministru adoptat după 1989, prin care se obligau conducerile de şcoli să amenajeze locuri de fumat pentru elevi.
Aceşti tineri au crescut după modelul mahalalei care se afirmă continuu în domeniul social de la cel mai înalt nivel.
Aceşti cetăţeni în devenire sunt victimele destructurării statului şi instituţiilor naţionale:
a) pe măsură ce creşteau, constatau existenţa unei administraţii corupte, ineficiente, dar plătită bine;
b) aflau despre existenţa unor sisteme de ordine socială incapabile să limiteze o infracţionalitate în creştere, dar plătite bine;
c) aflau despre existenţa unei justiţii foarte bine plătită, care promitea să se reformeze şi care nu a reuşit încă;
d) aflau despre existenţa unor reţele infracţionale antisociale mai eficiente şi mai bine organizate decât instituţiile statului incapabile să acţioneze;
e) aflau că bogăţia, succesul, notorietatea se pot obţine fără muncă, ori prin manevre dolosive.
Această generaţie este cea care marchează câţiva indicatori alarmanţi ai calităţii vieţii:
a) scăderea îngrijorătoare a populaţiei naţionale prin emigrarea şi reducerea sporului natural: IMAS apreciază că la recensământul din 2012 populaţia României va înregistra, faţă de anii `90, cu 1.250.000 de cetăţeni mai puţin;
b) înregistrarea sporului negativ de populaţie în 2010 printr-o rată de natalitate mai mică decât cea de mortalitate: INS anunţă că, în luna iunie, faţă de luna mai a.c., sporul negativ este de 1891 persoane;
c) creşterea ratei de sinucideri de trei ori mai mult decât în 1987 (1987- circa 1000, în 2009 se ajunge la 2953 cazuri). Acest indicator demonstrează creşterea gradului de disperare a românilor, generat de înrăutăţirea situaţiei economice, de lipsa de speranţă şi de ineficienţa influenţei şi educaţiei morale a clerului care, după 1989, devine o categorie privilegiată, fără responsabilităţi morale şi sociale;
d) aceşti tineri sunt martorii popularizării obsedante a unor categorii de infracţiuni care, acum, aparţin cotidianului, în timp ce în alte perioade aveau caracter accidental sau excepţional: pruncuciderile, paricidele, incestul, violul, sperjurul. Se înmulţesc infracţiunile şi exemplele de ignorare a principiilor morale şi obligaţiilor profesionale în cadrul unor categorii angajate sub prestaţie de jurământ: parlamentari, înalţi funcţionari publici, membri ai clerului, lucrători în serviciile de ordine publică, lucrători în serviciile secrete...;
e) tot această generaţie a înregistrat cota cea mai mare de abandon şcolar: aceşti tineri au lăsat în urmă 1,7% dintre colegii lor la sfârşitul clasei a IV-a, 2,2% la sfârşitul ciclului gimnazial, 8,5% la nivelul învăţământului profesional şi 2,9% dintre colegii lor de liceu; rata cea mai înaltă a abandonului şcolar se înregistrează în mediul rural, făcând să fie ridicole declaraţiile guvernanţilor cu privire la caracterul nediscriminatoriu al învăţământului, la centrarea acestuia pe interesele elevilor şi la accesul egal la învăţătură;
f) rezistând din ce în ce mai puţin presiunilor antimodelelor, convinşi din ce în ce mai puţin de regulile morale recomandate de şcoală, într-un climat naţional de accentuată descompunere morală, această generaţie a dat şi cele mai slabe performanţe în competiţiile internaţionale ale şcolii româneşti, fapt recunoscut fără echivoc şi în raportul anual al ministrului pentru anul 2009 care, la pagina 8, remarcă o scădere continuă a performanţelor olimpicilor noştri, începând cu 1995, până în 2007, date publicate la finele anului 2008.
INSISTĂM asupra faptului că degradarea învăţământului românesc are la bază şi cauze de natură materială: subfinanţarea continuă şi progresivă. Niciunul dintre guvernele României de după 1989 nu s-a ridicat la performanţa guvernului comunist care, fără să fie obligat de lege, acorda dezvoltării învăţământului românesc 6,25% din PIB în anul 1965. Guvernele postdecembriste au cheltuit banii rămaşi de la guvernările comuniste, au cheltuit banii de pe privatizări, au cheltuit banii din împrumuturi externe, cheltuie peste 50% din totalul fondului de salarii naţional, ca venit şi sursă bugetară, fără să ajungă la capacitatea de a asigura învăţământului minimul decent.
Cea mai mare cotă alocată iniţial pentru învăţământ, de 5,2% în 2007, a fost diminuată prin rectificări de buget şi cheltuită în cea mai mare parte pentru investiţii ineficiente sau care s-au făcut după „legile” noastre: licitaţii trucate, supraevaluări, contracte adiţionale care ridică de câteva ori mai mult costurile faţă de cel asumat în momentul licitaţiei. În anul 2006, cheltuielile alocate de România pentru învăţământul secundar nu depăşesc 2% din PIB (Raportul EURYDICE).
Alocarea de 3,5% din PIB pentru învăţământ în 2009 este un exerciţiu de imagine şi diversiune pentru guvernul Boc deoarece banii sunt atât de puţini, încât nu asigură nici salarizarea integrală a celei mai eficiente dintre categoriile de bugetari şi cea mai prost plătită faţă de gradul de competenţă şi eficienţă socială dovedit în comparaţie cu celelalte categorii de bugetari.
Clasa politică şi guvernanţii permit plasarea României pe locul penultim între ţările UE, dovedind cel mai scăzut interes pentru calitatea învăţământului.
NE EXPRIMĂM NEMULŢUMIREA pentru că factorii de decizie au blocat în mod constant orice intenţie de reformă, au produs modificări repetate ale legislaţiei, au blocat reforma demarată în anul 1997-1998, după ce învăţământul românesc a fost printre primele capitole de negociere încheiate pentru aderarea României la UE. Ingerinţa politicului aduce sistemului deservicii incomensurabile, în condiţiile în care, în cele mai multe cazuri, la partid se stabilesc decidenţii, începând cu ministrul, inspectorii școlari generali, până la ultimul director de școală. Problema reală este că performanța profesională este deseori ignorată sau printre ultimele criterii avute în vedere la promovare. Ce autoritate morală poate transmite un ministru cu evidente carenţe de comunicare ?
FSLI este de părere că Pactul pentru Educaţie conţine reperele unei strategii menite să asigure modernizarea sistemului de educaţie din România. Din păcate, niciuna dintre prevederile acestuia nu s-a aplicat iar clasa politică a demonstrat încă o dată lipsa de responsabilitate şi interes pentru modernizarea şcolii româneşti. Nimeni dintre semnatarii decidenţi nu i-a dat importanţă, începând cu iniţiatorul, preşedintele României, şi finalizând cu ultimul dintre liderii politici.
Intenţiile bune ale Pactului pentru Educaţie, opera specialiştilor consultaţi, au fost rapid uitate de politicienii beneficiari ai exerciţiului de imagine. Nu s-a întocmit şi realizat niciunul dintre proiectele propuse, niciuna dintre strategiile necesare. Pactul a constituit o diversiune în momentul dezbaterii privind creşterea pensiilor şi a fost lansat pentru a fi folosit când a fost clamat demagogic ca un succes în campania prezidenţială din 2009.
Lipsa de responsabilitate şi dublul limbaj al actualei guvernări se demonstrează prin aceea că preia obiective ale Pactului în estimările anunţate în „Raportul asupra stării sistemului naţional de învăţământ din 2009” pentru etape viitoare care vor fi replanificate prin Legea Educaţiei Naţionale (LEN) şi vor cădea în sarcina unor guvernări de după anul 2012.
Aceeaşi lipsă de credibilitate a decidenţilor naţionali este motivată şi de proiectul LEN deoarece are cele mai bizare prevederi care-şi pot găsi locul într-un text de lege ce priveşte educaţia naţională: art. 302 din proiectul trimis la Parlament prevede alocarea unei sume echivalentă a 500 EURO, acordată fiecărui nou-născut, începând cu intrarea în vigoare a legii, sumă care timp de 16 ani rămâne depusă în trezoreria statului. În aceste condiţii este evident faptul că legea devine un mijloc de „sifonare” a bugetului alocat învăţământului.
Aceeaşi suspiciune este motivată şi de faptul că LEN susţine acordarea a 6% din PIB pentru educaţie, în timp ce extinde domeniul subiecţilor beneficiari pentru toţi cetăţenii României de la 0 la peste 40 de ani: art. 273(3): educaţia timpurie – 0-6 ani şi art. 277(1) g): „angajaţi de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educaţie, rezidenţi în mediul urban şi în rural, cu calificare redusă sau necalificaţi.”
Legea instituie, în condiţiile actuale de austeritate şi diminuare a salariilor, noi autorităţi administrative şi autonome care se alătură celorlalte, beneficiare ale banilor din bugetul public ca urmare a parteneriatului stat-privat (art. 284 instituie Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, Agenţia Naţională pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social şi Cisco Certified Internetwork Professional). Nu putea propune domnul ministru sau autorii textului de lege ca acest registru să fie gestionat de oricare dintre catedrele de informatică de la oricare dintre liceele noastre, cu condiţia ca aceşti informaticieni să nu fie concediaţi, potrivit reducerilor de personal preconizate de MECTS ?
Noi, semnatarii prezentei SCRISORI DESCHISE, atragem atenţia tuturor factorilor de decizie şi responsabilitate că o continuare a acestui tip de politică şi atitudine duce la efecte imprevizibile, generatoare de dezechilibre sociale şi economice cu impact puternic asupra vitalităţii naţionale, eficienţei economice şi credibilităţii instituţiilor reprezentative ale statului.
La nivelul sistemului, unul dintre efectele perverse este părăsirea ţării de către specialişti care pot emigra în UE, potrivit „recomandării” prezidenţiale, fapt ce duce la confruntarea cu o penurie accentuată a personalului de specialitate. Faptul se demonstrează prin aceea că, la nivel european, cadrele didactice reprezintă, în medie, 2% din populaţia activă, în timp ce procentul din România este de 1,4%. Sondajele de opinie arată că reducerea calităţii actului de învăţământ se datorează în proporţie de 87% de reducerea numărului personalului de specialitate.
Percepţia incorectă a modelului european este determinată de faptul că decidenţii noştri copiază şi nu asimilează modelele.
Un argument îl prezintă proiectul LEN prin care decidenţii acceptă sensul occidental al noţiunii de educaţie sub aspectul său complex (învăţare şi comportament), în timp ce în peisajul naţional îl aplică limitat: cu sensul de învăţare şi formare continuă. Factorii noştri de decizie ignoră cu seninătate faptul că România postdecembristă nu are probleme esenţiale cu armonizarea privind instrucţia/învăţarea populaţiei la nivelul exigenţelor europene. Problema reală a României este legată de educaţie, de adaptarea comportamentală a românilor la exigenţele UE.
În tradiţia pedagogiei naţionale, conceptul de învăţământ presupune două componente: instrucţia şi educaţia, care se aplică unitar, dar teoretic sunt disociate. A renunţa la această percepţie teoretică înseamnă a goli de componente esenţiale conţinutul sistemului nostru naţional.
În ultimii 20 de ani „s-au aplicat” strategii de aliniere la Occident doar la nivelul conţinuturilor învăţării, ignorându-se interesul şi efectele nocive ale neglijării demersului educativ.
Un alt efect pervers este afirmarea non-valorii, a antimodelelor, care dezorientează tineretul, îl face incapabil de a mai diferenţia binele de rău, falsul de original, adevărul de minciună.
Cele mai importante efecte ale politicii educaţionale sunt:
- după 20 de ani de mimare a democraţiei, populaţia României nu ştie să aleagă;
- la 20 de ani după „răsturnarea” comunismului, mulţi dintre români regretă acea epocă;
- după 20 de ani, mulţi dintre români consideră, în mod eronat, că societatea în care trăiesc este o societate cu adevărat democratică;
- individul nu şi-a format şi consolidat trăsăturile fundamentale ale cetăţeanului liber: independenţa materială, libertatea de gândire şi de opţiune, curajul de opinie şi exerciţiul de a pretinde reprezentanţilor autorităţii să-i servească interesele şi să nu îl oblige să se subordoneze, decât dacă prevede legea.

Noi, semnatarii conştienţi şi responsabili ai prezentei Scrisori deschise, ne adresăm cu toată responsabilitatea

Preşedintelui României:

- să respecte prevederile constituţionale şi să se manifeste ca un garant real, eficient şi credibil al respectării drepturilor fiecărui cetăţean pe care îl reprezintă;
- să respecte jurământul depus potrivit art. 82(2) din Constituţia României prin care se angajează expres „...să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român...”;
- să diferenţieze noţiunea de „legalitate” de cea de „legitimitate”, în sensul că jurământul îl obligă să apere şi interesele celui mai mare număr dintre românii care nu l-au votat pentru că au votat împotrivă sau nu s-au prezentat la vot;
- să îşi onoreze asumarea calităţii de preşedinte şi să încurajeze acţiunile eficiente împotriva tuturor celor care încalcă legea, chiar dacă fac parte dintr-un partid politic agreat sau din grupuri de interese ce par a fi de bună credinţă;
- să iubească şi să lupte pentru binele tinerilor din România, aşa cum luptă pentru binele copiilor săi;
- să constituie un model pentru tinerii şi populaţia României şi să câştige respectul şi consideraţia omologilor străini în contextul reprezentărilor internaţionale;
- să accepte ideea că cel mai bun comandant este acela care îşi asumă răspunderea şi face tot posibilul pentru bunul mers al ţării.

Membrilor Guvernului României:

- să conştientizeze că o reformă în învăţământ nu este posibilă decât în măsura în care aceasta oglindeşte şi serveşte o reformă structurală reală şi profundă în viaţa economică, în instituţiile statului şi în mentalul colectiv al naţiunii;
- să accepte ideea că o reforma în învăţământul românesc nu este posibilă şi reală prin copierea şi implementarea altor modele;
- să conştientizeze faptul că o reformă naţională presupune analiza specificului şi dificultăţilor naţionale, prognozarea progresului naţional pe termen mediu şi lung, obiective şi ţinte corelate cu exigenţele comunităţii europene;
- să nu uite că o guvernare eficientă are în vedere faptul că cea mai mare economie şi cea mai bună politică bugetară se fac investind în educaţie;
- să aibă o viziune pe termen lung atunci când lansează strategii. Investiţia în învăţământ ar aduce, pe viitor, reduceri de costuri: în sănătate (prin educaţia populaţiei şi acţiunile de medicină preventivă); în administraţie (prin calitatea prestaţiei funcţionarilor şi onestitatea relaţiei cu solicitanţii); în serviciile de protecţie şi poliţie socială (prin reducerea costurilor ca urmare a scăderii infracţionalităţii şi derapajelor sociale); în justiţie (prin reducerea numărului de cauze ca urmare a generalizării comportamentului civilizat al populaţiei);
- să conştientizeze că reuşita reformei în sistemul educaţional este indisolubil legată de creşterea calităţii resursei umane, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără o salarizare decentă, măsură pe care Guvernul o poate lua prin noua lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;
- să conştientizeze că problema esenţială a României priveşte calitatea clasei politice, a guvernanţilor ineficienţi, a lipsei de răspundere, a incapacităţii de a promova modele, de a limita/stopa manifestarea liberă a antimodelelor;
- să regândească strategiile de educaţie naţională dintr-o perspectivă preponderent comportamentală şi responsabilă;
- România are nevoie de un program naţional şi de o coordonare guvernamentală/interministerială, care să urmeze principiile unei programe a educaţiei naţionale, de remodelare a comportamentului naţional. Acest program să fie aplicat în toate instituţiile statului de la cel mai înalt nivel până la ultimul angajat care, acum, nu-şi face datoria dacă nu primeşte mită, nu are chef sau nu primeşte un ordin de la superiori;
- să ia măsuri pentru rescrierea codurilor profesionale;
- să implementeze un plan de restricţii şi responsabilităţi exemplare, pe măsura drepturilor şi privilegiilor pe care le au, tuturor categoriilor de bugetari, în baza învestirii şi a jurământului depus;
- să promoveze legi şi decizii drepte şi eficiente prin care se stimulează dezvoltarea economică şi iniţiativa în descoperirea şi pedepsirea fraudei.

Ministrului Educaţiei:

- să ia notă de faptul că învăţământul este ultimul domeniu care a cedat acţiunii destructurative, parcursă de societatea românească în ultimii 20 de ani;
- să fie conştient de faptul că singurele care au asigurat această întârziere au fost cadrele didactice;
- să înţeleagă faptul că sindicatele din învăţământ nu reprezintă un adversar, ci un partener competent, profesional, de bună-credinţă. Sindicatele nu fac jocuri politice şi militează pentru o reformă reală şi profundă, nu una cosmetizată, cu rezultate îndoielnice, pe baza unor sacrificii nemeritate;
- să ia notă de faptul că managementul în învăţământ presupune în mod necesar o relaţie de colaborare şi parteneriat cu toţi actorii actului educaţional: părinţi, tineri, profesori, reprezentanţi ai instituţiilor statului;
- să accepte ideea că o reformă a învăţământului impune acţiuni şi decizii responsabile, începând de la cel mai înalt nivel administrativ, până la profesorul care pune o notă, acordă o sancţiune sau un premiu. Ca şi în alte domenii, în învăţământ nimeni nu răspunde sau răspunde evident nesemnificativ, pentru că nu îşi asumă, emite note sau puncte de vedere, pasând responsabilităţile deciziilor eronate către subordonaţi. Este cel mai elocvent exemplu de lipsă de demnitate şi ineficienţă decizională.
- să nu uite că orice decizie are reguli neschimbate: fundamentare, asumare de către decident, integrare în contextul legislativ, precizare a condiţiilor de aplicare, efecte ale nerespectării şi formulare inechivocă;
- dacă vreţi să rămâneţi în istoria învăţământului ca un ministru de referinţă şi de succes, Domnule Ministru, vă propunem să gândiţi şi să iniţiaţi un program prin care să angajaţi în sistemul naţional educaţional forţe şi capacităţi latente, datoare societăţii româneşti: cultele religioase cu toate structurile lor instituţionale, instituţiile media cu toate posibilităţile şi resorturile specifice, fundaţiile naţionale şi asociaţiile neguvernamentale cu toate posibilităţile reale de care dispun pentru a fi evaluate şi acreditate în continuare în scopul declarat.


Parlamentarilor României:

- să nu uitați că legile şi actele normative în materie de învăţământ şi educaţie au un efect tardiv, imprevizibil şi incalculabil, care în timp pot afecta şi propria dumneavoastră securitate, avere şi familie;
- vă cerem cu cea mai profundă solemnitate să vă abţineţi de la comportamente, atitudini şi decizii antisociale şi antinaţionale;
- să promovaţi şi să votaţi cu curaj legi bune şi drepte, necesare României şi revigorării sale naţionale, chiar dacă acestea nu vă convin sau nu sunt pe placul celor de care depindeţi material, ca poziţie socială, imagistic sau celor care vă şantajează;
- să slujiţi o doctrină politică, să fiţi fideli acesteia şi să încetaţi migrarea în funcţie de interese personale, de grup, la comandă sau din orgolii;
- să nu uitaţi că salvarea naţiunii, ca în toate cazurile cunoscute în istoria lumii, constă în învăţământ;
- să nu uitaţi că România are nevoie de acele legi bune care să asigure şi instruire şi educaţie: un judecător impecabil profesional, dar needucat este mai nociv social decât un judecător cu o pregătire profesională redusă, dar educat în spiritul dreptăţii şi intransigenţei;


Asociaţiilor de părinţi:

- vă chemăm să fiţi alături de noi, să aveţi încredere în demersul nostru sincer şi dezinteresat;
- nu uitaţi că prin plata contribuţiilor către stat, acesta vă este obligat să asigure educarea şi instruirea copiilor dumneavoastră la cel mai înalt nivel de performanţă al capacităţilor fizice şi intelectuale, al dotărilor specifice pentru performanţa artistică şi sportivă;
- veţi găsi în sindicatele din învăţământ un partener care să facă din organizaţiile dumneavoastră un actor social important, direct interesat şi responsabil pentru redresarea României, prin educaţie şi formarea unui tineret conştient, capabil şi autoexigent.

Asociaţiilor de elevi:

- vă chemăm alături de profesorii voştri care vă învaţă adevărul, diferenţierea binelui de rău, a moralului de imoral şi drumul spre libertatea civică şi de conştiinţă;
- vă chemăm să vă integraţi în rândul tineretului UE, în primul rând printr-o atitudine exigentă şi critică faţă de şcoală, dar, în acelaşi timp, să nu faceţi niciun rabat factorului politic, indiferent de promisiuni, intimidări sau sugestii inconvenabile;
- vă rugăm să nu uitaţi că voi sunteţi viitorul ţării, că voi trebuie să reconstruiţi această ţară, care timp de 60 de ani a stagnat în timpul comunismului şi a regresat după 1989.

Noi, iniţiatorii şi semnatarii de mai jos ai acestei SCRISORI DESCHISE, convinşi că demersul nostru unitar poate avea impact şi efecte pozitive, ne angajăm la acţiuni comune şi concertate cu asociaţiile de părinţi şi de elevi pentru a sensibiliza clasa politică şi credem că îi putem determina pe guvernanţi să regândească strategiile naţionale de instruire şi educare în folosul tinerilor, al ţării şi pentru optimizarea integrării reale în UE.

luni, 27 septembrie 2010

Cristian Tudor Popescu: Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu !

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă.
Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

vineri, 24 septembrie 2010

COMUNICAT

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ nu acceptă umilirea cadrelor didactice




Preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Aurel Cornea, reprezentând Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, a decis să se retragă de la negocierile cu reprezentanţii Guvernului, privind Legea de salarizare unitară în sistemul bugetar.
Nu acceptăm negocierile în care reprezentanţii Executivului nu respectă principiul privind echivalarea funcţiilor în sistemul public, principiu elementar în actul normativ, care ar trebui să ofere o salarizare unitară şi corectă a salariaţilor de la stat şi care a fost asumat atât de premierul Emil Boc, cât şi de fostul prim ministru Călin Popescu Tăriceanu. Acordarea coeficientului maxim de 4,4 unui profesor de grad didactic I, cu 40 de ani vechime, situează învăţământul preuniversitar în zona inferioară a grilei unice de salarizare, fapt neacceptat de federaţia noastră.
F.S.L.I. a cerut modificarea acestei grile şi acordarea coeficientului 7 pentru această funcţie, pentru a recunoaşte, astfel, adevărata valoare a unui profesor cu o astfel de experienţă şi pregătire profesională. Nu putem accepta ca învăţământul să fie tratat din nou cu dispreţ de reprezentanţii Guvernului.
F.S.L.I. a decis să participe la următoarele discuţii pe legea de salarizare unitară în sistemul bugetar, doar în condiţiile în care reprezentanţii Executivului acceptă renegocierea coeficienţilor de salarizare pentru sistemul de educaţie.






Preşedinte,
Aurel Cornea

marți, 21 septembrie 2010

FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT
FEDERATION DES SYNDICATS LIBRES DE L’ENSEIGNEMENT
FREE TRADE UNION FEDERATION IN EDUCATION
R O M Â N I A
BUCUREŞTI, Bd. Regina Elisabeta, nr. 32, sect. 5, cod 050012
Tel. 4021 315 16 95, 315 78 70, Fax. 4021 312 58 37
www.fsli.ro fsli@upcmail.ro


Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ protestează de Ziua Mondială a Educaţiei



Biroul Operativ al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ a decis organizarea unui miting de protest în data de 5 octombrie, în Piaţa Victoriei. Mitingul se va desfăşura în intervalul orar 11.00-14.00, iar la această acţiune vor participa circa 8.000 de persoane.
F.S.L.I. protestează, astfel faţă de:
- condiţiile improprii în care funcţionează numeroase unităţi de învăţământ
- lipsa unor măsuri concrete din partea Guvernului pentru modernizarea învăţământului românesc
- reducerea salariilor cu 25% la nivelul angajaţilor din învăţământ
- poziţionarea angajaţilor din educaţie în zona inferioară a grilei unice de salarizare
- reducerile de personal din educaţie
- tergiversarea votării noii legi a educaţiei


Invităm, cu această ocazie să ne fie alături asociaţiile de părinţi, organizaţiile studenţeşti şi Federaţia Naţională Sindicală “Alma Mater”.








Preşedinte,
Aurel Cornea

luni, 13 septembrie 2010

Anul scolar 2010-2011 anunta o perioada grea din istoria invatamantului romanesc

Noul an scolar incepe pe 13 septembrie si va contine 36 de saptamani de cursuri, insumand 177 de zile lucratoare, cu patru mai multe decat in anii scolari precedenti. Elevii vor incheia cursurile pe 17 iunie 2011.

* Anul scolar 2010-2011 anunta o perioada grea din istoria invatamantului romanesc


Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant (FSLI) sustine, intr-un comunicat de presa, ca anul scolar 2010-2011 "anunta o perioada grea din istoria invatamantului romanesc", avand in vedere reducerea salariilor cu 25 la suta sau faptul ca multi profesori au ramas fara locuri de munca, informeaza MEDIAFAX.

"Cadrele didactice au venituri mai mici cu 25 la suta sau, in unele cazuri, cu 50 la suta fata de debutul anului scolar trecut, o parte dintre angajatii din invatamant au ramas fara locurile de munca, sunt unitati de invatamant care isi deschid portile, desi nu au fost reabilitate sau macar igienizate, sunt elevi nevoiti sa faca naveta dintr-o localitate in alta pentru ca nu au scoli sau cadre didactice. Aceasta este imaginea invatamantului din Romania, iar problemele, pe care le-am enumerat, afecteaza calitatea actului educational", sustine FSLI.

In ciuda acestor conditii austere, afirma liderul FSLI Aurel Cornea, toti cei aproximativ 200 de mii de membri ai Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant vor participa, luni, la deschiderea anului scolar, in semn de respect pentru elevi si parinti.

"FSLI recomanda, insa tuturor angajatilor din invatamant-cadre didactice, personal didactic auxiliar si personal nedidactic- sa poarte in piept, in prima zi de scoala, fluturasul de salariu care arata diminuarea venitului cu 25 la suta sau un ecuson, pe care sa fie scris: «- 25%». Este o forma de protest simbolica fata de Guvernul Romaniei, care nu a putut sa elaboreze un plan de sustinere a invatamantului. Colegiul National al Liderilor FSLI s-a intrunit in perioada 9-12 septembrie si a stabilit ca liderii judeteni ai federatiei sa consulte membrii de sindicat in vederea stabilirii unui calendar de proteste", mai arata sursa citata.

* Structura noului an scolar


Elevii incep cursurile in data de 13 septembrie 2010 si le incheie vineri, 17 iunie 2011. Astfel, potrivit metodologiei, elevii claselor a VIII-a vor finaliza cursurile cu o saptamana mai devreme de 17 iunie, respectiv in 10 iunie, iar liceenii din clasele a XII-a si, respectiv, a XIII-a vor termina cursurile in data de 27 mai. Anul scolar va fi structurat pe doua semestre.

Astfel, in semestrul I sunt programate cursuri in intervalul 13 septembrie - 21 decembrie. In perioada 1 - 7 noiembrie, clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar vor fi in vacanta, potrivit MEDIAFAX.

Elevii vor avea vacanta de iarna din 22 decembrie 2010 pana in 4 ianuarie 2011. Cursurile semestrului I vor fi reluate in 5 ianuarie 2011 si vor dura pana in 28 ianuarie. Vacanta intersemestriala este programata pentru intervalul 29 ianuarie - 6 februarie 2011.

Cursurile din semestrul al doilea incep in 7 februarie 2011 si dureaza pana in 15 aprilie. Din 16 aprilie si pana in 25 aprilie 2011 elevii vor fi in vacanta de primavara, cursurile semestrului al doilea urmand sa fie reluate in 26 aprilie. Semestrul al doilea se va incheia in 17 iunie.

Elevii vor fi in vacanta de vara din 18 iunie pana in 11 septembrie, cu o saptamana mai putin decat in anul scolar 2009-2010.

Totodata, elevii nu vor merge la cursuri nici in zilele libere prevazute de lege.

* Teze, examene si evaluari nationale


Tezele din semestrul I al anului scolar 2010-2011 vor fi sustinute, de regula, pana la data de 17 decembrie 2010, iar cele de pe semestrul al doilea, pana la data de 20 mai 2011.

Calendarul examenelor si evaluarilor nationale, al examenelor de absolvire, respectiv de certificare a competentelor profesionale, precum si calendarul admiterii in clasa a IX-a se aproba prin ordine distincte ale ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Evaluarea nationala din perioada 20-22 iunie 2011 se va suprapune cuproba de evaluare a competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala programata in perioada 20-23 iunie.

Prima sesiune a examenului de bacalaureat are loc in intervalul 6 iunie - 1 iulie. In prima parte a perioadei de bacalaureat, respectiv 6-23 iunie, sunt programate probele orale, iar din 27 iunie si pana in 1 iulie elevii vor sustine probele scrise. Elevii clasei a IX-a de liceu - filiera tehnologica, invatamant de zi, vor avea, pe langa cele 36 de saptamani de cursuri, si trei saptamani de stagii de pregatire practica, in conformitate cu prevederile planurilor-cadru.

miercuri, 8 septembrie 2010

http://www.isj.albanet.ro/_documente/288_Ordinul%204140%20din%2014_06_2010.pdf
http://sipr5.blogspot.com/2010/09/8-septembrie-ultima-zi-de-depunere.html

8 septembrie-ultima zi de depunere a cererilor pentru acordarea distinctiilor "Gh.Lazar"

Va reamintim ca prin O.M.E.C.T.S. Nr. 4140 din 14 iunie 2010, s-a modificat calendarul si procedura de acordare a distinctiilor Gh.Lazar. Astfel,dosarele pentru obtinerea distinctiilor se depun pana la data de 8 septembrie, la conducerea unitatii de invatamant. Consiliul de administratie al unitatii analizeaza dosarele pana la data de 15 septembrie, urmand sa le inainteze la ISMB pana la data de 18 septembrie. Alte detalii gasiti in ordinul atasat.

miercuri, 1 septembrie 2010

Disponibilizări pe bandă făcute la cererea Ministerului Educaţiei

Disponibilizări pe bandă făcute la cererea Ministerului Educaţiei

Sute de angajaţi din învăţământ au rămas fără locurile de muncă, începând cu data de 1 septembrie. Printr-un ordin al ministrului Educaţiei transmis pe 24 august au fost desfiinţate în şase zile posturile de: administratori, fochişti, secretare, şoferi, paznici sau documentarişti din cadrul celor 42 de Case ale Corpului Didactic.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei susţin că a fost nevoie de această reducere de personal pentru a face economii la buget. Noi ne întrebăm ce economii vor fi realizate, în condiţiile în care, după micşorarea cu 25 la sută a salariilor, aceşti angajaţi câştigă în medie 600 de lei? În plus, atribuţiile personalului auxiliar şi nedidactic vor fi preluate de personalul didactic, ceea ce este umilitor, dacă ne gândim că munca unei femei de serviciu sau secretare, de exemplu, va fi făcută de un metodist sau un cadru didactic, fără bani în plus.
Prin aceste reduceri de personal activitatea în aceste instituţii va avea de suferit, iar numărul şomerilor va creşte.
Atragem atenţia pe această cale că angajatorul, la presiunea ordinului dat de Ministerul Educaţiei nu a respectat prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional care prevede o perioadă de preaviz de 20 de zile şi nici pe cele ale Codului Muncii, prin care concedierea unor angajaţi se face cu respectarea perioadei de preaviz de minim 15 zile.
În aceste condiţii FSLI anunţă că va acţiona în instanţă angajatorul pentru nerespectarea prevederilor legislative privind desfiinţarea acestor posturi.
Cu problema reducerilor de personal auxiliar şi nedidactic se confruntă şi universităţile, cărora le-a fost încălcată autonomia. La nivelul învăţământului superior vor fi desfiinţate 400 de posturi, ocupate de paznici, femei de serviciu sau bucătărese.

Pentru detalii suplimentare:

Contact:
Simion Hancescu, prim vicepreşedinte FSLI: 0722.779.716
Liviu Marian Pop, secretar general FSLI: 0744.473.459
Marilena Gheorghiţă, Departament Comunicare FSLI: 0728.999.847

Ordin nr. 4.717/23.08.2010 privind modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ

Ministerul modifică în mod nelegal structura consiliului de administraţie al şcolii
Recentul Ordin nr. 4.717/23.08.2010 privind modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ încalcă flagrant Legea învăţământului, stabilind o altă structură a consiliului de administraţie, diferită de cea impusă de lege. În mod nepermis, Ordinul nr. 4.717/23.08.2010 adaugă la lege, reglementând situaţii care nu au fost avute în vedere de autoritatea legiuitoare (Parlamentul).


Potrivit art. 145 din Legea învăţământului nr. 84/1995, Consiliul de administraţie al unităţii de învaţamânt este format din:
1) director
2) director adjunct
3) reprezentantul consiliului local
4) reprezentantul primarului
5) reprezentanti ai parintilor
6) 1-5 reprezentanti ai cadrelor didactice
7) reprezentantul agentilor economici
8) un reprezentant al elevilor, pentru ciclul secundar superior

Se poate oserva că, într-o primă situaţie, Ordinul exclude reprezentantul agenţilor economici din structura obligatorie a consiliului de administraţie (deşi legea nu permite o asemenea posibilitate), incluzând însă contabilul sau contabilul şef *** al unităţii de învăţământ, persoană/funcţie care nu a fost avută în vedere de lege.
De asemenea, deşi legea nu permite acest lucru, Ordinul impune ca, pentru unităţile de învăţământ din mediul rural, care au în componenţă structuri şcolare din satele care aparţin localităţii respective, reprezentarea cadrelor didactice să fie facută de către cadrul didactic coordonator al structurii - fapt ce încalcă dreptul cadrelor didactice şi al consiliului profesoral de a-şi alege toţi reprezentanţii în consiliul de administraţie; astfel, este contrazisă atât legea, cât şi paragraful anterior al ordinului.
În mod nelegal, Ordinul vorbeşte despre prezenţa în consiliul de administraţie a reprezentantului asociaţiei de părinţi, în condiţiile în care legea face trimitere la reprezentantul părinţilor. Între cele doua noţiuni - reprezentantul asociaţiei de părinţi şi reprezentantul părinţilor - nu există identitate. Ordinul încalcă astfel şi dreptul constituţional al persoanelor la libera asociere, pentru că induce obligativitatea constituirii asociaţiilor de părinţi la nivelul unităţilor de învăţământ, întrucât permite numai reprezentanţilor acestor asociaţii (şi nu reprezentanţilor părinţilor în ansamblul lor, cum ar fi legal) participarea la consiliul de administraţie.

Adoptarea acestui ordin este un simulacru de tehnică legislativă, este încă un exemplu de incompetenţă şi reacredinţă.