Legea Educaţiei Naţionale intră în hibernare

În zarva electorală ajunsă la paroxism s-a pierdut, nebăgată în seamă, una dintre cele mai importante ştiri: Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Legea Educaţiei Naţionale.

Când mintea înfierbântată se va răcori, vom constata că ne aflăm în aer, cu şcoală cu tot. Asta nu doar fiindcă de la 1 ianuarie 2010 învăţământul nu va mai avea bani să subziste, ci şi pentru că tot ceea ce urmează să se întâmple în clasele din România din septembrie 2010 rămâne o mare necunoscută.

Motivele Curţii nu au fost încă publicate. Surse diverse, credibile, avansează ideea că principalul motiv nu l-ar reprezenta povestea cu directorii, care nu mai au voie să fie membri ai unui partid politic, ci prevederile draconice legate de învăţământul superior particular. Mai direct spus, se pretinde că lobbyul extrem de tenace, vivace şi vorace al învăţământului particular ar fi ajuns şi în anticamera Curţii. E greu de spus şi de dovedit o astfel de legătură, chiar dacă s-ar putea găsi multe argumente în favoarea ei. Privită din această perspectivă, Legea Educaţiei - cel puţin în litera ei - nu mai acceptă segregarea învăţământului superior în două sisteme - privat şi public - care practic se ghidează fiecare după reguli diferite. Conform acesteia, învăţământul particular se va supune aceloraşi reguli academice şi de organizare, ca şi învăţământul public. Aşa se întâmplă peste tot în lume.

Mi-aş dori cu toată puterea să mai pot crede în statutul de "zei" apărători ai Constituţiei, luminaţi şi drepţi, al membrilor Curţii. Asta pentru că atunci aş putea scrie: ghinion!, acea lege, fie ea şi cea mai modernă şi completă din aceşti 20 de ani, n-a respectat Constituţia şi trebuie să se întoarcă la Parlament. Adică să se întâmple cu ea exact ceea ce dorea astă-vară dna Andronescu, PSD-ul şi sindicatele şi nu voiau cei care au gândit-o şi au muncit-o, conştienţi fiind că ciopârţită de nepriceperea, reaua-voinţă, lipsa de viziune a deputaţilor şi senatorilor, legea va deveni doar o variantă edulcorată a prezentei legislaţii. Sigur, democratic este ca orice cetăţean să-şi dea cu părerea. Cred însă că, în privinţa legii învăţământului, cei care-şi dau cu părerea ar trebui să şi ştie despre ce vorbesc.

Examenele naţionale croite după noua lege, curricula pliată pe noile prevederi, ca şi alte măsuri care deja au fost introduse tocmai pentru a mai uşura aplicarea din 2010 a noii legi, toţi aceşti paşi înainte riscă să rămână fără acoperire legală, ba chiar să devină ilegali, în condiţiile în care Parlamentul va forfeca cum îl va tăia capul textul.

Asta, evident, în cazul fericit, în care, până în vară, legea va fi votată.

Tare mi-e teamă însă, că va veni vara lui 2010, iar Legea Educaţiei va intra în cel de-al 10-lea an al tentativelor eşuate. Fiindcă de zece ani încoace doar asta facem: trăncănim că vrem o lege nouă şi luăm tot felul de decizii, care mai de care mai năstruşnice pentru şcoală